1. Coboară ca o rouă mireasma primăverii,
Se bucură pământul de lacrimi zbuciumat,
Din nou e sărbătoare, e ziua învierii;
Prilej de bucurie în sufletul curat!

R1: Ea ne aduce-aminte de marea suferinţă,
De zilele umbrite, de-ai morţii reci fiori,
Sfârşind triumfătoare-n suprema biruință,
Din marea dimineaţă a sfintei sărbători.

2. Ne-ar fi fost tuturora zadarnică credința,
Ar fi rămas pământul pe veci întunecat
Dacă în ziua-a treia n-ar fi fost biruința
Când glorios din moarte, Hristos a înviat!

R2: Creștini, voi, servi ai crucii, fiți plini de bucurie!
Fiți tari, plini de speranță, că nu v-aţi înșelat!
Mormântul gol ne este de veacuri mărturie
Căci Regele iubirii din morți a înviat!

3. Dar dacă n-ai în suflet prilej de bucurie,
Dacă în tine răul încă mai e stăpân,
Te-nfricoșează ziua când morţii o să-nvie
Și nu-ți găsești alinul în crezul tău păgân...

R3: Cât mai e har în lume și încă-i îndurare
Și cerul mai așteaptă pe orice păcătos,
Te roagă să fii astăzi, în zi de sărbătoare,
Părtaş al învierii, din moarte, cu Hristos!